Clientul nostru stapanul nostru?

Sunt uimit de reactia unor oameni in fata esecului. Atat de uimit ca imi este greu sa si formulez 2 fraze care sa fie coerente si sa transmita mesajul pe care il vreau eu.

Chiar asa de tare ne-a afectat criza incat, am pierdut orice urma de bun simt? Este posibil ca un reprezentant de vanzari, sau cum se numeste el in firma in care lucreaza, sa isi ameninte interlocutorul (altfel nu stiu cum sa ma numesc in relatia cu acest om, imi e rusine sa ma numesc colaborator), pentru ca nu a stiut sa isi vanda corespunzator produsul, la momentul potrivit, desi a avut o fereastra de timp suficient de mare? Asa isi acopera el impotenta in vanzari, neputinta, comoditatea, indolenta? El trebuia sa ofere un serviciu similar cu al concurentei la un pret mai bun decat al concurentei. Si cand a oferit un produs mai prost decat al concurentei, si la un pret mai mare decat al concurentei, in mod logic s-a renuntat la produsul lui.

Si acum vine si ma ameninta? Asa face cu toti clientii/posibilii clienti? Asta e noua tehnica de vanzari?

Nu reactionez bine la amenintari! Nu mai ma amenintati!

Statul, camatar sau...curva?

Am primit ieri un plic de la administratia financiara prin care mi se comunica faptul ca am de plata "x" roni, impozit estimat pe viitoarele venituri nesalariale din 2010. Raman blocat cateva secunde, pentru ca nu inteleg de ce, si mai ales cum au previzionat ei veniturile mele. Apoi imi amintesc secvente auzite in treacat la televizor, articole citite pe fuga in diverse publicatii financiare, si ma luminez la fata. Alesii nostrii, aflati in criza de idei, au decis ca toata lumea sa plateasca impozit pe venituri, profit, etc la inceputul anului, folosindu-se o estimare bazata pe veniturile, profitul din anul anterior. Care in cazul acesta este 2009. Bine ca nu le-a trecut prin cap sa ia ca referinta anul 2008, ca atunci plateam cu totii cat nu producem tot anul 2010.

Voi plati acea suma "x", si probabil majoritatea dintre noi, dar intrebarea ramane: ce va face statul la sfarsitul anului cand va vedea ca nu mai are de unde sa ia bani? Ne mai cere inca odata impozitul pe care il platim acum la inceputul anului?

Imi iubesc tara, dar imi e frica de guvernul ei!

O noua zi

Cand am deschis ochii de dimineata parea ca este o zi ca oricare alta, dar primul lucru pe care l-am auzit a fost: " Ninge in continuare, si totul e alb". Am zambit si m-am intors pe partea cealalta sperand sa mai pot fura 5 minute de somn. Nu am reusit...cum am inchis ochii mi-am imaginat masina plina de zapada, si drumurile blocate de masini. Fiorul provocat de imaginea zapezii m-a trezit instant. Am aruncat o privire pe geam si am vazut cartierul acoperit de zapada. Masinile nu le-am vazut...pentru ca nu am vrut. Doar mi-am amintit pentru o clipa de copilarie, de nametii incredibili, de muntii de zapada din intersectii, ridicati cu excavatoarele, de furnicarul oamenilor iesiti cu lopeti sa curete strada din fata blocului...si eu printre ei, cu o lopata mai mare ca mine.

Am simtit ca ma atinge ceva usor pe umar. Era realitatea zilei de azi. Imi reaminteste cu un suras vinovat ca e timpul sa ma pregatesc de munca. Zambesc si ma conformez, si azi, parca mai plin de energie decat in oricare alta zi de pana acum din acest an, ies din casa, gata sa dau piept cu lumea, sau zapada...

Cronica unui esec anuntat

Anuntat ca meci decisiv, intalnirea dintre Romania si Serbia s-a soldat cu un rezultat parca asteptat de toata lumea... victoria Serbiei. Toata lumea comenta la televizor, radio si presa scrisa despre ce se va intampla cu antrenorul nationalei Romaniei daca echipa va pierde acest meci. Antrenori, jucatori, comentatori sportivi...toti prezentau diverse scenarii in care Piturca va fi inlocuit de Hagi, Olaroiu, Iordanescu, sau orice alt antrenor cu nume suficient de greu.

Nimeni, sau ma rog, aproape nimeni nu a avansat vreun scenariu in care Piturca ar putea face echipa sa castige acest meci, precum si meciurile urmatoare, si in acest fel sa obtinem biletele de avion pentru Africa de Sud.

In aceste conditii, orice jucator al nationalei nu are nici o sansa sa vina la lot cu mentalitate de invingator. Si atunci cum putem spera sa castigam?

Un pic de concediu...

In ultimii 3 ani, mai mult de 20 zile de concediu platit (cumulat) nu am avut...nimic anormal pentru cineva care munceste intr-un departament subdimensionat dintr-o companie privata. Altii aflati intr-o pozitie similara mie, pot spune ca am fost chiar norocos ca am reusit sa le iau si pe astea. Din ele, 15 le-am luat spunand ca plec din tara si am biletele platite. Adevarul e ca nu aveam decat biletele de avion luate...in cel mai bun caz. Dar ceea ce a convins pana la urma a fost determinarea care se citea pe fata mea in momentul in care spuneam ca nu pot sa aman momentul in care trebuie sa plec din tara.

Dar cum nu se obtine nimic gratis in viata, pot sa spun ca am platit cu varf si indesat fiecare plecare din tara...si nu financiar. Cand am fost plecat intr-o tara in care aveam roaming la operatorul de telefonie mobila am vorbit undeva intre 3 si 5 ore pe zi in primele 4 zile ale concediului. In momentul in care am revenit in tara am muncit 2 luni ca sa rezolv toate problemele restante din perioada in care am lipsit.

Anul trecut am fost plecat in Serbia, unde evident nu exista roaming pentru nici un operator care activeaza pe teritoriul tarii noastre. In mod evident am avut grija sa ii informez pe toti ca daca ma suna vor fi taxati cu aproape 1 euro pe minut daca ma suna. In total am vorbit 20 de minute la telefon in 10 zile de concediu. 

Sfat/recomandare: daca vreti sa aveti un concediu linistit, in care sa nu va sune telefonul mai mult de odata pe zi (si atunci pentru ca arde firma/tara) plecati intr-o tara in care sa nu existe roaming. O sa vedeti ca oamenii vor cauta solutii alternative, si vor face tot posibilul sa nu va sune atunci cand trebuie sa plateasca...

Anu asta mi-am luat si eu 2 zile de concediu, evident restante din anul trecut. Am ramas in tara. In a doua zi am fost la un pas sa arunc telefonul pe geam.

Liniste si pace

Azi...azi mi-am amintit cum e sa fii linistit. Si totul a plecat de la o oarecare doza de nesimtire, nesimtire care nu sunt sigur de unde a venit, pentru ca au fost mai multe surse. Si cand zic surse ma refer la oameni cu care intru in contact mai mult sau mai putin in fiecare zi...si nu trebuie sa fie aceiasi oameni in fiecare zi. Si cand esti tratat cu nesimtire, vrei nu vrei, putina nesimtire nu se poate sa nu ramana si in tine.

Azi am realizat ca nu are rost sa ma consum pentru ceea ce va urma sa fac, sa fie, sa se intample...nu are rost, punct. Din acel moment, am ales sa fac lucrurile in ritmul meu, fara sa ma grabesc, fara sa ma stresez ca nu termin in urmatoarele "x" minute. Si ce daca nu reusesc sa rezolv toate problemele azi? Si maine e o zi...si ca sa vezi ziua de maine, trebuie sa supravietuiesti zilei de azi.

Acum cateva zile am fost sa ma tund...pana aici nimic deosebit. La un moment dat, in timp ce ma tundea, am sesizat ca am un fir de par alb...nici acum nimic deosebit. Ii spun frizeritei ca am vazut ca am un fir de par alb in cap...Ea imi spune ca am mai multe, dar nu se vad usor pentru ca am parul mai deschis la culoare...nici aici nimic deosebit. Doar ca inca nu am nici macar 30 de ani...si asta e o problema.

De aici incolo nu pot sa spun cat voi mentine acest ritm..."relanti" comparabil cu ritmul de pana acum...dar stiu ca imi place ritmul pe care il am acum, si imi place sentimentul de "liniste si pace"

60 la ora!

Mie prin definitie imi place viteza. Si imi place mult, dar...mai sunt multi soferi carora le place viteza. Si acum apare problema...unde circulam cu viteza. Conform legislatiei, pe autostrada poti merge cu 130km/h, pe europene cu 100km/h, pe nationale cu 90km/h, iar in localitate doar cu 60km/h.

In realitate, noi nu avem autostrazi pe care sa mergi cu 130km/h si sa fii in siguranta. Pe A1, la un drum dus-intors, vei intalni cel putin 7-8 animale moarte si aflate in diverse grade de descompunere, asta daca nu lovesti tu vreun caine care a vrut sa vada daca e mai tare decat masinile care gonesc pe sosea. Un alt fenomen intalnit din ce in ce mai des pe A1 sunt acele cratere cu diametrul de pana in 10 cm, aflate intotdeauna pe trasa ideala (din punctul de vedere al soferului), si de care afli in momentul in care ai trecut peste ele, pentru ca nu ai nici o sansa sa le vezi, si te bucuri ca nu ai facut explozie la vreun cauciuc. Personal, uneori am senzatia ca aceste gropite sunt facute chiar de cei care ar trebui sa repare autostrada, doar ca sa justifice la un moment dat inca o megalucrare de reasfaltare a autostrazii.

Pe A2 inca de anul trecut am sesizat mari gropi, dar pe care cei de le E......... (ca sa nu le fac reclama gratuita), le-au reparat destul de repede. Cat de bine...ramane de vazut.

In rest, problema majora sesizata pe A1 si A2, este lipsa/disparitia indicatoarelor.

Drumurile europene... de cele mai multe ori ai senzatia ca sunt mai bine facute decat autostrazile. Cele mai bune sunt cele din zona moldovei. 

Drumurile nationale, in mare se impart in doua categorii: bombardate si proaspat refacute.

Si acum am ajuns la localitati...aici e marea problema

In Bucuresti, in ultima vreme, limita de viteza exista mai mult pentru perioada noptii, pentru ca in timpul zilei, numai ideea sa mergi cu 60 la ora, echivala cu ideea de a pilota un avion printre blocuri.

Dar...daca ne intoarcem putin la europene si nationale, ne amintim de satele si micile localitati pe care le intalnim in drum, si care intotdeauna ni se par ca sunt mai dese decat ar trebui. Abia ne obisnuim sa mergem si noi cu viteza, ca trebuie sa atingem frana...Si atunci te trezesti ca vine SMekeru din spate cu flashu si mana pe clacson, ca nu are loc de tine, si nu vrea sa isi uzeze placutele de frana. Si sa te puna necuratu sa nu te dai suficient de repede din fata lor, ca te trezesti ca iti taie cale ostentativ, doar ca sa iti arate ce mari soferi sunt ei.

Le-a dat taticu si mamica bani de masinuta, au tunat-o (geamuri fumurii, si toba sparta), si se cred stapanii soselelor.

Deschizi televizorul, si nu e zi in care sa nu vezi cel putin un accident in care sunt implicati niste "copii lui tata si mama". 

Pentru ei... ar trebui schimbata legislatia... in primii 3 ani dupa ce au luat permisul nu au voie sa conduca masini cu motoare mai mari de 1,4l. Daca nu au avut accidente in primii 3 ani, pot conduce masini cu motoare de pana la 2l. Dupa inca 2 ani, pot conduce ce masini vor. 

Altfel...stirile de la ora 5, vor mai avea multe subiecte...