Ubuntu 9.10...linux mai aproape de utilizator

Atunci cand ai ocazia sa fii martor la pasiunea unui om, si nu esti de fier...macar un pic de curiozitate te incearca. Asa am patit eu. De cate ori vorbeam cu Alex (nasu, pentru cei care stiu despre cine vorbesc), si ajungeam la subiectul sisteme de operare, lucrurile deveneau interesante. Pe scurt a renuntat sa mai evidentieze multitudinea de probleme pe care le are xp-ul, vista, la care se mai adauga costul licentei, peste care se mai adauga alte licente pentru diverse programele necesare.
Si daca tot sunt atatea probleme...de ce sa dai bani pe asa ceva...mai bine folosesti altceva. Si acel altceva este si gratuit pe deasupra. Pana nu de mult, linuxul, in ciuda stabilitatii lui si a securitatii oferite, se adresa mai mult utilizatorilor avansati de tehnica...
Majoritatea utilizatorilor sunt mult prea comozi, si probabil ca astfel se si explica succesul produselor Microsoft, in ciuda problemelor cunoscute si recunoscute...
Dar cum totul este in schimbare, si linuxul s-a schimbat si s-a orientat un pic mai mult spre utilizatorul de rand. In ultima vreme au aparut versiuni din ce in ce mai prietenoase, mai usor de instalat, si de configurat.
Din punctul meu de vedere, cireasa de pe tort, este Ubuntu 9.10. Instalat in mai putin de jumatate de ora, mai putin de 5 setari facute inainte de prima utilizare, si o suita de productivitate gata instalata.
Eu l-am instalat pe un laptop Fujistu. Un Amilo Li 3710. Marea surpriza a venit de la faptul ca imediat dupa ce a pornit sistemul de operare pentru prima data, am putut sa navighez pe internet...folosind placa de retea wireless, eu neavand altceva de facut decat de selectat reteaua. Frumos nu? Sa mai mentionez faptul ca nu a mai trebuit sa mai caut diverse drivere. Nici macar pentru webcamul incorporat.
Multi ar putea spune ca mai sunt tot felul de aplicatii pe care le foloseau sub windows, si acum nu vor mai putea. Gresit. Desi experienta mea in ceea ce priveste acest sistem de operare, nu este relevanta, in scurt timp am reusit sa rulez aplicatii ms-dos. In scurt timp sper sa pot sa fac sa ruleze si aplicatii scrise pentru platformele windows. Stiu ca se poate, pentru ca altii au reusit asta de multa vreme. Nu inventez eu apa calda...doar ma bucur de ea.
De acum...am un nou tel...sa devin total independent de platformele windows. Cand nu mai ai grija licentelor...parca e altfel.

Gerila...

...exact ca in povestea lui Ion Creanga, Harap Alb, a venit in vizita pe la noi, si din greseala...a inghetat totul. Cand parea ca ce a fost mai greu din iarna asta a trecut, a venit un val de frig care a dat totul peste cap. Toate temperaturile anuntate sunt cu "-", unele din ele ai senzatia ca sunt anuntate din localitati aflate in apropierea cercului polar. Masina daca nu o pornesti in fiecare zi, exista riscul sa nu mai porneasca de loc...cel putin pana la primavara. Si uneori chiar daca o pornesi, si mergi sute de kilometri, cu caldura data la maxim, tot te trezesti ca ai gheata pe geamuri...pe interior.
Daca reusesti sa ignori disconfortul creat de temperaturile extreme, daca reusesti sa uiti de problemele de zi cu zi, daca...

Gata ai inghetat.

Clientul nostru stapanul nostru?

Sunt uimit de reactia unor oameni in fata esecului. Atat de uimit ca imi este greu sa si formulez 2 fraze care sa fie coerente si sa transmita mesajul pe care il vreau eu.

Chiar asa de tare ne-a afectat criza incat, am pierdut orice urma de bun simt? Este posibil ca un reprezentant de vanzari, sau cum se numeste el in firma in care lucreaza, sa isi ameninte interlocutorul (altfel nu stiu cum sa ma numesc in relatia cu acest om, imi e rusine sa ma numesc colaborator), pentru ca nu a stiut sa isi vanda corespunzator produsul, la momentul potrivit, desi a avut o fereastra de timp suficient de mare? Asa isi acopera el impotenta in vanzari, neputinta, comoditatea, indolenta? El trebuia sa ofere un serviciu similar cu al concurentei la un pret mai bun decat al concurentei. Si cand a oferit un produs mai prost decat al concurentei, si la un pret mai mare decat al concurentei, in mod logic s-a renuntat la produsul lui.

Si acum vine si ma ameninta? Asa face cu toti clientii/posibilii clienti? Asta e noua tehnica de vanzari?

Nu reactionez bine la amenintari! Nu mai ma amenintati!

Statul, camatar sau...curva?

Am primit ieri un plic de la administratia financiara prin care mi se comunica faptul ca am de plata "x" roni, impozit estimat pe viitoarele venituri nesalariale din 2010. Raman blocat cateva secunde, pentru ca nu inteleg de ce, si mai ales cum au previzionat ei veniturile mele. Apoi imi amintesc secvente auzite in treacat la televizor, articole citite pe fuga in diverse publicatii financiare, si ma luminez la fata. Alesii nostrii, aflati in criza de idei, au decis ca toata lumea sa plateasca impozit pe venituri, profit, etc la inceputul anului, folosindu-se o estimare bazata pe veniturile, profitul din anul anterior. Care in cazul acesta este 2009. Bine ca nu le-a trecut prin cap sa ia ca referinta anul 2008, ca atunci plateam cu totii cat nu producem tot anul 2010.

Voi plati acea suma "x", si probabil majoritatea dintre noi, dar intrebarea ramane: ce va face statul la sfarsitul anului cand va vedea ca nu mai are de unde sa ia bani? Ne mai cere inca odata impozitul pe care il platim acum la inceputul anului?

Imi iubesc tara, dar imi e frica de guvernul ei!

O noua zi

Cand am deschis ochii de dimineata parea ca este o zi ca oricare alta, dar primul lucru pe care l-am auzit a fost: " Ninge in continuare, si totul e alb". Am zambit si m-am intors pe partea cealalta sperand sa mai pot fura 5 minute de somn. Nu am reusit...cum am inchis ochii mi-am imaginat masina plina de zapada, si drumurile blocate de masini. Fiorul provocat de imaginea zapezii m-a trezit instant. Am aruncat o privire pe geam si am vazut cartierul acoperit de zapada. Masinile nu le-am vazut...pentru ca nu am vrut. Doar mi-am amintit pentru o clipa de copilarie, de nametii incredibili, de muntii de zapada din intersectii, ridicati cu excavatoarele, de furnicarul oamenilor iesiti cu lopeti sa curete strada din fata blocului...si eu printre ei, cu o lopata mai mare ca mine.

Am simtit ca ma atinge ceva usor pe umar. Era realitatea zilei de azi. Imi reaminteste cu un suras vinovat ca e timpul sa ma pregatesc de munca. Zambesc si ma conformez, si azi, parca mai plin de energie decat in oricare alta zi de pana acum din acest an, ies din casa, gata sa dau piept cu lumea, sau zapada...