Ne tratam la stat sau la privat?

Zilele astea m-a trădat fizicul și am fost nevoit să apelez la doctori pentru prima data în ultimii doi ani. Aici exclud controlul medical obligatoriu pe care l-am făcut pentru permis și cel anual făcut la muncă.
Faza e că tot în perioada asta s-au aliniat planetele și m-am trezit că am un card/abonament la o rețea privată de sănătate. Cum în baza abonamentului beneficiez de consultații, analize, etc. am zis să profit de ocazie și să văd cum e să te tratezi la privat.
Fac o programare și mă prezint la policlinică. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că toată lumea îmi zâmbea și vorbea cu ”mulțumesc” și ”vă rog”. Al doilea lucru remarcat a fost mirosul. Lipsea mirosul de boală, mirosul de dezinfectant ieftin și de cele mai multe ori prost. În schimb era o aromă subtilă de vanilie, foarte plăcută, care te făcea să uiți de ce te-ai dus acolo. De curățenie nu mai zic... totul impecabil iar mobilierul impecabil.
Consultația a decurs normal, tratamentul propus dă rezultate.
Mai mult ca sigur că și în cazul în care aș fi apelat la serviciile unei unități spitalicești de stat rezultatul ar fi fost același.
Și totuși de ce este nevoie pentru ca modul în care suntem tratați în unitățile spitalicești de stat să fie la fel cu cel din unitățile private? Sunt convins că suma oprită lunar la buget pentru sănătate este mai mare decât abonamentul lunar plătit la o rețea privată de sănătate. Nu contest faptul că sunt și alte cheltuieli care trebuie acoperite pentru că există persoane care având venituri mai mici au o contribuție mai mică. Dar eu unul m-am săturat să fiu nevoit dacă nu chiar obligat să ”ung” asistentele și doctorii atunci când e vorba să aibă grijă de mine. Nu mi-a plăcut că a trebuit să cumpăr din farmacii medicamentele și unele consumabile necesare operației de cezariană prin care a venit pe lume fata mea. Nu îmi place cum miroase în spitalele de stat. Nu îmi plac multe lucruri dar, știu că sunt doctori foarte buni în sistem, doctori care te pot salva atunci când lucrurile se complică și clinicile particulare spun pas pentru că nu vor să se complice sau pur și simplu nu pot să rezolve pentru că nu au infrastructura necesară.
Deci...ce să alegem?

De unde vine ceea ce mancam?

În seara asta am coborat în supermarket să cumpăr câteva chestii printre care și cartofi. Mă uit pe rafturi, văd câteva variante...vărsați, ambalați la sac. Întâmplător mă uit și la țara de proveniență. Îmi pică fața... toți cartofii erau din Egipt. Nu îmi venea să cred...sunt importați dintr-o țară care a trecut printr-un război civil, care și în acest moment mai trece prin frământări. Asta ca să ignor faptul că e o țară care are mai are și întinse zone deșertice.
Deci ei pot să producă pentru vreo 80 milioane de locuitori (că atâția au ieșit ei la numărătoare) și mai și exportă la greu iar noi nu suntem în stare să producem nici măcar pentru 20 de milioane sau câți mai suntem după ultima numărătoare.
Potențial cică avem...dar se pare că doar în teorie... practic... cumpărăm cartofi din Egipt.