Boc si pensiile speciale.

Initial voiam sa pun titlul acestei postari, ceva de genul: "Boc si pensiile nesimtite", dar m-am gandit ca ar fi nedrept.
Azi in timp ce conduceam, intr-un moment de asteptare la unul din semafoarele urbei in care zac, imi trece prin fata ochilor o frantura de emisiune tv vazuta printre genele lipite de somn. Emisiunea era despre modificarea legii pensiilor, iar moderatorii, si invitatii se intreceau in ai aminti primului ministru, promisiunile electorale. Promisiuni care de altfel nu au fost respectate...a cata oara...a numarat cineva?
Aud in treacat si enumerarea categoriilor "privilegiate": armata, politia, serviciile secrete. Magistratii si procurorii din cate am inteles eu, au fost taiati de la portie.
Dar sa ramanem la cele trei categorii/grupe sau cum vreti sa le spuneti. Atunci cand vorbesc despre aceste categorii de angajati ai tarii, ma gandesc la restrictiile, rigorile si anularea anumitor drepturi si libertati, pe care toti ceilalti cetateni le au garantate (cel putin in teorie).
O fi intrat vreunul din comentatorii de aseara pe site-ul vreunui serviciu secret sa vada de curiozitate macar, ce conditii se pun pentru angajare? Si aici nu vorbesc de numarul de limbi straine stiute, sau de alte conditii pe care le intalnesti la majoritatea angajatorilor care stiu ce vor de la angajatii lor. Ma refer la paragraful in care ti se spune din start ca va trebui sa renunti la anumite libertati civile. S-a gandit cineva ca e posibil sa nici nu mai ai dreptul sa te exprimi liber pe internet. O chestie care pare banala, dar conteaza.
Dar hai sa zicem ca nu sunt asa de importante aceste aceste aspecte. Hai sa ne gandim la geanta din debara pe care o au pregatita in cazul in care sunt chemati de urgenta la unitate. Hai sa ne gandim la familiile lor, la sotii, copii, parinti, care asteapta cu sufletul la gura intoarcerea lor din misiuni.
Avem cativa soldati detasati in zonele de conflict de pe glob. Si avem si morti si raniti. Si sunt acolo ca sa mentina pacea si siguranta. Vedem pentru cateva clipe la televizor imagini cu familia indurerata, atunci cand se anunta ca a mai murit inca un soldat. Dar probabil ca stirile de la ora 5, acel film de groaza, pe care CNA-ul il permite fara nici o problema, ne-au dezumanizat asa de mult incat nu ne mai putem imagina macar ce e in sufletul vaduvei/orfanului/parintelui care a fost blestemat sa isi ingroape copilul.
Hai sa ne uitam putin si la politisti. Facem misto de ei, nu ii mai respectam, partial din vina lor, partial din cauza etichetei de militieni de care inca nu au reusit sa scape, partial din cauza lipsei noastre de respect fata de cei din jur. Cu armament depasit, cu antrenamente care nu se mai tin decat teoretic, cu echipamente neintretinute, ei sunt cei care ne apara. Si probabil ca o fac mai mult decat constientizam noi. De cate ori se duc la munca, ei stiu ca pot fi atacati/bruscati sau chiar omorati. Si totusi se duc. Ca o parte din ei au uitat de ce s-au facut politisti, si ce reprezinta ei, asta e altceva.
Misiunea lor, fie ei soldati, agenti secreti (ce ciudat suna!), politisti, e sa ne apere pe noi, cei multi, pentru ca noi sa...ceva...orice...nu stiu. Chiar nu stiu ce ar trebui sa facem noi.

Si daca ei reusesc sa supravietuiasca serviciului pe care il au, de ce sa nu aiba o pensie normala, care din pacate la noi a devenit speciala?